Aspecte privind IFRS 9

Intrebare: Conform IFRS 9 art. 5.4.1 IFRS 9: b) active financiare care nu sunt achizitionate sau initiate active financiare depreciate, dar care ulterior au devenit active financiare depreciate. Pentru acele active financiare, entitatea trebuie sa aplice rata efectiva a dobanzii la costul amortizat al activului financiar in perioadele de raportare ulterioare.

Cadrul privind pierderile de credit asteptate I domeniul de aplicare Conform IFRS 9, activele financiare sunt clasificate in functie de modelul de afaceri de gestionare a acestora si de caracteristicile fluxului de numerar al acestora. In esenta, daca (a) un activ financiar este un simplu instrument de datorie, cum ar fi un imprumut, (b) obiectivul modelului de afaceri in care este detinut este de a colecta fluxurile de numerar contractuale (si, in general, nu de a vinde activul) si (c) acele fluxuri de numerar contractuale reprezinta doar plati ale principalului si ale dobanzii, apoi activul financiar este detinut la cost amortizat. Cadrul ECL se aplica acelor active si oricaror altora care fac obiectul contabilitatii deprecierii IFRS 9, un grup care include creante de leasing, angajamente de imprumut si contracte de garantare financiara. Din motive de simplitate, restul acestui rezumat se va concentra pe cadrul ECL, asa cum se aplica imprumuturilor.

Etapa 1: Atunci cand un imprumut este initiat sau achizitionat, ECL care rezulta din evenimentele de neplata care sunt posibile in urmatoarele 12 luni sunt recunoscute (ECL pe 12 luni) si se stabileste o reducere pentru pierderi.

La datele de raportare ulterioare, ECL pe 12 luni se aplica si imprumuturilor existente fara o crestere semnificativa a riscului de credit de la recunoasterea lor initiala. Venitul din dobanzi este calculat pe baza valorii contabile brute a imprumutului (adica fara deducere pentru ECL). Pentru a determina daca a avut loc o crestere semnificativa a riscului de credit de la recunoasterea initiala, o banca trebuie sa evalueze modificarea, daca este cazul, a riscului de neplata pe durata de viata asteptata a imprumutului (adica modificarea probabilitatii de neplata, spre deosebire de cantitatea de ECL-uri). 2/2

Etapa 2: Daca riscul de credit al unui imprumut a crescut semnificativ de la recunoasterea initiala si nu este considerat scazut, ECL-urile pe viata sunt recunoscute. Calculul veniturilor din dobanzi este acelasi ca pentru etapa 1.

Etapa 3: In cazul in care riscul de credit al imprumutului creste pana la punctul in care este considerat depreciat, veniturile din dobanzi sunt calculate pe baza costului amortizat al imprumutului (adica valoarea contabila bruta minus provizionul pentru pierderi). ECL-urile pe viata sunt recunoscute, ca in etapa 2.

Tinand cont ca in IFRS 9 se vorbeste de ECL la 12 luni.

Pentru imprumuturile ajunse in stagiu 3, cand trebuie aplicat acest mod de calcul al veniturilor din dobanzi tinand cont de provizionul pentru pierderi? In luna urmatoare celei in care un imprumut ajunge in stagiul 3 sau in anul financiar urmator celui in care imprumutul ajunge in stagiul 3 sau fix la 12 luni de cand imprumutul ajuns in stagiu 3, adica inca 12 luni de cand a ajuns in stagiu 3 calculez dobanda fara a tine cont de provizionul pentru pierderi?