Modificari aduse OG nr. 6/2019 privind instituirea unor facilitati fiscale

1. Toti debitorii (inclusiv cei care inregistreaza obligatii bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018mai mici de in million lei) pot beneficia de restructurarea obligatiilor bugetare prevazuta de OG 6/2019. Vechea reglementare prevedea aceasta posibilitate doar pentru cei cu obligatii bugetare in cuantum mai mare sau egal cu un million lei.

Astfel, in scopul revitalizarii si evitarii deschiderii procedurii insolventei, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu exceptia institutiilor publice definite potrivit Legiinr. 500/2002privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si a unitatilor administrativ-teritoriale, aflati in dificultate financiara si pentru care exista riscul intrarii in insolventa, isi pot restructura obligatiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 si neachitate pana la data emiterii certificatului de atestare fiscala, precum si obligatiile bugetare accesorii.

2. Se prelungeste pana la 31 martie 2020 termenul in care debitorul poate sa-si exprime intentia de a beneficia de restructurarea obligatiilor bugetare. Vechiul termen era de 31 octombrie 2019.

Reamintim ca nerespectarea acestui termen inseamna decaderea din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligatiilor bugetare.

3. Se prelungeste pana la data de 31 iulie 2020 termenul de depunere a cererii de restructurare. Solicitarea de restructurare se poate depune pana la 31 iulie 2020, sub sanctiunea decaderii, vechiul termen fiind de 8 februarie 2020 (6 luni de la intrarea in vigoare a OG nr. 6/2019 privind instituirea unor facilitati fiscale).

4.Garantiile constituite de debitori sub forma scrisorii de garantie/politei de asigurare de garantie ori consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului urmeaza sa fie valorificate conform Codului de procedura fiscala doar in ipoteza in care planul de restructurare nu prevede modalitatea de valorificare a sumelor de bani sau a bunurilor proprii ale debitorului care au stat la baza emiterii garantiilor.